De bună dimineaţă, de bună noapte

M-AM MUTAT!!!

2008-11-23T19:56:00.002+02:00

Ei bine, acest blog încetează să mai existe. Mă găsiţi AICI, PE NOUL MEU BLOG.

Nedeia

Rau e, Doamne, fara tara...

2008-08-25T09:11:00.002+03:00

floare dalba floare rara
doamne rau e fara tara

rau este sa fii strain
viata dusa-n dor si chin

sa colinzi purtat de vant
departe de-al tau pamant

foaie verde departare
sfanta nea de meri in floare

rau e doamne fara tara
n-ai habar de primavara

rau e doamne fara cer
fara flori de leru-i ler

basarabie surata
tu de mult ne-ai fost furata

maica dupa tine plange
ca la piept nu te mai strange

si ne doare inima
ca nu esti in tara ta

sfanta stea pe cer de seara
doamne, rau e fara tara

--

Asa suna un cantec pe care l-am auzit cantat de Tica intr-o inregistrare facuta la foc de tabara... Daca as avea permisiunea lui, l-as publica si pe blog...

Pana atunci macar textul sa ne incante..

Trei Parale

2008-08-12T15:43:00.004+03:00

Duminica seara am haladuit pe la Green Hours si am asistat la un concert reconfortant, aducand in aer atmosfera de demult a hanurilor, a boierimii romanesti de secol 18, parfumul de patefon si vocile de demult. Am tinut ritmul batand nervos cu piciorul piatra cubica din curte, cu palmele genunchii si clatinand capul ca intr-un dans mistic.

Am auzit cobze, fluiere si alte instrumente de suflat pe care nu le pot identifica, tambururi (asta e oare cuvantul corect?) si o voce usor gajaita . Secol 18, muzica simpla a vremii, simple bucurii, simple dureri, mari deceptii, cam ceea ce se intampla si azi. Lumea nu s-a schiabt atat de mult, pana la urma, nu?

Am fost intr-o companie foarte placuta, nu am facut poze, doar m-am bucurat de sunete. Si de microfonia care aparea uneori. Dar nu era deranjanta. Doar ca lautarii din vechime nu beneficiau de ea :)

O muzica plina de influente orientale. UN fel de folclor alimentat de lungii ani de ocupatie, un fel de tanguire lasciva si in acelasi timp plina de suflu. UN fel de romanism molatec , parfumat ca o cana de vin abia scoasa din butoi, de san' Dumitru.

Iata-i pe cei de la trei parale si pe blog :)
http://treiparale.blogspot.com/

Nedeia

Mic preludiu de Bach in Do minor

2008-07-29T20:04:00.001+03:00

Fabulă

2008-07-17T11:55:00.001+03:00

Şi să mai spună multinaţionalele occidentale că nu ştiu ce e aia comunism... :-)

Ascultaţi-l pe Maestrul Toma Caragiu...

Aparatul foto

2008-07-16T10:21:00.004+03:00

Azi dimineata mi-am luat noul numar al revistei Photo Magazine. Si, pentru prima oara poate in ultimele luni, mi-am dat seama ca nu am mai reusit sa imi fac timp pentru acest hobby minunat. Nu imi mai car aparatul in geanta, cu ochii pironiti pe orice mi-ar parea un subiect bun de pozat, de studiat, nu imi mai planific calatorii pentru a fotografia, nu mai am parca timp pentru mine.

Oboseala unei zile petrecute intr-un birou isi spune cuvantul. Dar e un pret pe care am agreat sa il platesc, pentru a reusi sa mai platesc si alte lucruri. Da, imi place sa traiesc confortabil, fara sa ma gandesc cu grija la ziua de maine. Imi place sa ma rasfat din cand in cand la restaurant, la magazin (desi daca ma uit in dulap nu vad decat haine pe care nu o sa le mai port multa vreme de acum incolo), intr-o excursie. Imi cumpar o groaza de pixuri pe care stiu ca nu le voi folosi niciodata, ca un fel de palida amintire a vremurilor cand ma uitam un un fel de invidie copilareasca la penarul Arinei, plin de carioci normale, carioci fosforescente, pic si gume de sters creionul. Imi cumpar cartile de la Cotidianul cu un stoicism aproape bolnav, iar ziarul abia daca apuc sa il frunzaresc o data ajunsa acasa. Mi-am cumparat multe orhidee, am facut cadou multe orhidee, si asta acum e poate unul din ultimele lucruri placute pe care le mai fac. Pe langa sport.

Fotografia are darul de a te transforma dintr-o furnica in stup, in matca. Poti sa devii creator, sa schimbi lumea, sa o faci sa fie vazuta ALTFEL doar pentru ca tu poti sa schimbi perspectivele. poti sa pui accentul doar pe un detaliu, poti sa surprinzi ansamblul. Poti sa fii TU , ALTUL, DEMIURG, DAEMON. toate la un loc, daca ai rabdare.

Aparatul foto modern te ajuta sa fii fotograf. Faci mii de cadre, din care POATE selectezi 100 bune. Pe care le mai prelucrezi un pic, daca ai timp, desigur. Timpul de azi e mai scurt decat timpul de ieri, si nu te mai gandesti dupa ce scapi din birou decat la familia ta de care ti-e dor, la rufele care zac pe canapea asteptand sa fie calcate, la florile neudate de doua zile, la curatenia generala pe care o programezi de un an incoace "saptamana viitoare". Intre toate aceste uitari si dileme, aparatul foto ar putea surprinde natura moarta de zi cu zi a omului modern. oboseala omului modernizat. Lipsa lui de chef, de energie, de somn, de muzica, de nervi, de liniste.

Aparatul meu foto se cara cu greu. NU este minion, este mare, cere carat in rucsacul lui, cu lentile , carpe, solutii de sters lentile, pompite, uneori trepied. Devine din ce in ce mai greu sa te misti cu el si cand te gandesti la aglomeratia de dimineata de la metrou te mai gandesti inca o data daca vrei sa iei cu tine un aparat foto. Cand merg cu el in mana ii infasor cureaua dupa incheietura, si il prind usor, il las parca sa cada, cu obectivul in jos, urmand atractia inevitabila a gravitatiei. curelusele il tin intr-o stare de imponderabilitate uneori. E acolo, docil, face ce ii spun eu. Si, din pacate, in ultima vreme face din ce in ce mai putin.

Aparatul foto e doar o unealta in niste maini. In spatele unor ochi. In spatele unor ganduri. Nu mai am puterea si inspiratia de a cauta , de a surprinde. Mi-e lene sa ma trezesc dimineata, cand abia imi misc corpul dupa o noapte de somn greu. Parca totul a mai fost fotografiat, parca fiecare unghi a mai fost inteles, surprins, speculat, parca nu fac decat sa repet clisee. Ceva se asteapta redescoperit in aceasta relatie om-aparatul sau foto, ceva care sa ma determine sa merg mai departe si sa imi reintregesc acet stalp de sprijin intr-o viata haituita de munca.

Poate in weekendul urmator, cine stie?

Poate luna viitoare..

Poate in concediul viitor...

Mai intai de toate: este onorabil?

2008-07-15T13:58:00.006+03:00

Aceasta intrebare s-a nascut acum cateva zile, cand am reinceput sa ascult cartea "Shogun". Exista un proiect foarte interesant al unei doamne care face benevol acest tip de munca (citeste carti) pentru persoanele cu probleme cu vederea. Cartile se gasesc pe torente, si rugamintea ei este sa le lasam la "seed" pentru a isi face munca cunoscuta.

Va dati seama ca nu e usor sa citesti 2 ditamai cartile, sa nu te balbai (bine, in ziua de azi e si mai usor sa refaci partea balbaita, faci duble pana nu mai poti), sa nu te grabesti, sa nu.., sa nu... Munca enorma, mult respect pentru asta... E un fel de "muieti is posmagi"i, sau un "pica para malaiata in gura lui natafleata".

(Dar am divagat prea mult)

Ziceam ca intrebarea "este onorabil?" s-a nascut o data cu recitirea cartii, cu revederea filmului Shogun, a filmului "Musashi", cu citirea cartii "Taiko" (al carei autor este tot Eiji Yoshikawa, cel care a scris si "Musashi"). Apoi in metrou cineva mai citea o carte despre japonezi (nu i-am vazut titlul si nici nu am recunoscut-o). Apoi am vazut cateva secvente despre Aikido si au inceput sa se lege lucrurile in mintea mea. Onoarea este ceva care ne mai lipseste.

Vorbeam ieri despre faptul ca la noi nu mai exista onoare , onorabilitate. "onorabilul", "onorabila". Onoarea devine obsolete. Nu mai pare sa fie nevoie de ea si a devenit invechita. Nimeni nu mai face un lucru bun, punand tot sufletul in el, pentru ca altfel ii este onoarea in joc. La rang de mare arta este "las' ca merge si asa"-ul. In politica, in arta, in afaceri, totul este victima acestui "je m'en fiche"-ism romanesc, acest "l-am luat si noi la pila", vorba bancului (pe care o sa vi-l spun cu alta ocazie)..

Cum ar fi sa vezi oameni care dau tot ceea ce pot in ceea ce fac, pentru ca le este onoarea in joc? Ma uitam cu drag la acele personaje japoneze, pentru care onoarea insemna atat de mult, care nu puteau face rabat la calitate din cauze onoarei si mi-a fost rushine. Pentru ca nu o data nu am fsot deloc onorabila in ceea ce am facut.

Poate ar trebui sa incep sa ma gandesc si eu, inainte de a face sau spune ceva: "mai intai de toate, este onorabil?"

Miliardarul Negoita, in cautare de pipitze in ropot de aplauze sau galceava femeilor cu reality show-ul

2008-07-09T10:15:00.008+03:00

Ma gândesc ca bunul Ion Creanga a fost tare nedrept in clipa in care a scris povestea povestilor, pentru ca a oferit o şansă numai femeilor. Pai si barbatii? Unde e egalitatea intre sexe?! La ce sa mai decurgă miliardarul sarac dar cinstit pentru a obţine o cinstita de .. de domnişoară, trasa printr-un inel, cu parul mirosind a levănţică, busuioc in san si cuminte si rusinoasa ca o fata mare? Ai? Cum sta treaba asta?

Va dati seama, poate, ca singura modalitate in care mai poate omu' sa se-nsoare in ziua de azi este scoaterea postului la concurs. Pe post. Cu casting, contract, tot ce trebuie. Pentru ca altfel, doamnelor si domnilor, NU SE MAI POATE!!! Cumpara omu' ditamai caratul de zece mii de coco si sta cu el in casa, pus in vitrina langa pestele le sticla pe mileu si alaturi de pescarul chinez, se pune praful, i se ia luciul, se tot uita la el tata ziulica si ofteaza dureros... si ea nu-i.

Asa ca zis si facut. Incepem sa cautam o domnisoara de familie buna, cu educatie, pian, franceza, si o cautam asa incat sa dea bine pe sticla. Numai ca , nu-i asa, nu e simplu nici asta... Dar de ce, ce se poate intampla, ce poate merge prost?!

...

Acum cateva saptamani citeam in metrou in ziarul unui cetatean ca miliardarul Negoita face reality show ca sa isi gaseasca nevasta. Tin minte ca m-a busit rasul, pe mine si pe multa alta lume. C-o fi, ca n-o fi, ca e doar un exercitiu de imagine sau de spalare sanatoasa de bani, nu stim , nu banuim, nu spunem. Ca e penibil? O, DA!! Am comentat mult si bine despre calitatile morale pe care trebuie sa le ai ca sa candidezi la o asemenea functie, s-au fcut mistouri, vremea a trecut si am uitat de eveniment.

Cand, ce sa vezi, azi dimineata , iar am citit un articol pe tema, de data asta tot in ziarul unui concetatean. Si tot in metrou.

"Concurentele pentru milionarul Negoiţă: “Am fost tratate ca nişte oi”"

VAI! dar nu !!! ce s-a intamplat?? au fost surghiunite fetele, care au crezut ca e ... un concurs de miss... care NU AU STIUT ca o sa fie vorba de vulgaritate... Cititi articolul din Cotidianul, ca sa vedeti pana unde poate merge prostia la noi in tara. S-au dus la un concurs de curve si au fost mirate ca au fost tratate ca niste oi... Nu cred nici o clipa ca aceste individe nu au stiut in ce se baga, nu pot sa cred ca mai au si tupeul de a se da lovite in demnitatea lor umana...

Ia bagati, cinstite fete, un ochi la articolul din Cotidianul (dati click pe titlul articolului) si minunati-va. Plangeti-le de mila, saracelor fete, pe care sistemul nu le ajuta, pentru care Kafka e un jucator de fotbal, vorba reclamei la distilat de vin invechit... Vorba ceea: fiecare dupa cat a invatat, nu?

Si revenind la povestea de la inceput: nu era mai simplu daca taranul lui Creanga ar fi dat alt raspuns lui D-zeu si Sf.-lui Petru? :)

"ce sameni aicea omule?"
"iaca niste ...."

....
p.s. Cine naiba e miliardarul Negoita?!
p.p.s. mi-o placea mie limba romana, dar m-am decis sa le las incolo de diacritice. cititi va rog cum vreti :)

6 minute care iti vor schimba viata

2008-07-08T10:01:00.002+03:00

:-)

2008-07-07T15:08:00.001+03:00

jur ca intr-o zi asta o sa cant si eu...

2008-07-07T11:29:00.002+03:00

Hurt

2008-07-03T16:10:00.001+03:00

Discover Johnny Cash!

Si o melodie incredibila....

Esti scutit de impozit pentru ca lucrezi in IT? Ia d'aci!

2008-07-03T12:12:00.000+03:00

In Monitorul Oficial din 30.06.2008 a aparut OUG 93/2008.

Conform ordonantei, incepind cu data intrarii in vigoare a acesteia (si anume 30.06.2008) se calculeaza contributiaindividuala de asigurari sociale de sanatate si asupra veniturilor din salarii realizate de :

-persoane fizice cu handicap grav si accentuat (care obtin venituri din salarii neimpozabile conform art. 55 alin. 4 lit. k din Legea571/2003 Codul Fiscal);

-persoane care obtin venituri din salarii ca urmare a activitatii de creare de programe penru calculator (care obtin venituridin salarii nei pozabile conform art. 55 alin. 4 Legea 571/2003 Codul Fiscal).

Prevederile mai sus mentionate se aplica incepind cu drepturile salariale aferente lunii Iunie 2008.Conform prevederilor legale anterioare, salariatii scutiti de impozit plateau o contributie lunara la fondul de sanatate calculata la 6,5%din salariul minim pe economie, adica: 500*6,5% = 33 RON.Conform noilor prevederi contributia lunara la fondul de sanatate se calculeaza aplicind 6,5% la salariul brut realizat. Astfel, pentru un venit total brut de 7000 RON, contributia lunara la fondul de sanatate este de 7000 RON*6.5% = 455 RON.

Incepind cu luna Iulie 2008, procentul de calcul al contributiei lunare la fondul de sanatate se reduce la 5,5%.

Atentie in trafic!

2008-07-01T09:47:00.002+03:00

--din ciclul "Sfatul Zilei"--

Daca intalniti pe sosele astazi pe posesorul matizului verde brotacel, cu lamaie in geam si numarul de inmatriculare B-71-XJJ, mare grija!! dimineata nu functionau stopurile spate...

We fixed the glitch!!!

2008-06-26T12:56:00.000+03:00

...

2008-06-21T22:18:00.003+03:00

inca nu am gasit un titlu potrivit pentru acest articol. il voi scrie si apoi ma voi mai gandi si il voi trece sus...

am reusit sa stam la V. mai bine de 6 ore. 6 ore intr-un sat in zona molcoma deluroasa, cu parfum de tei, de iasomie (cata a mai ramas), cu un caine blond caruia ii miroase gura fara sa fi mancat ustoroi, lume, discutii, rasete, poze. o zi in care mi-as fi dorit sa fi fost iarba cosita pe deal, in livada, ca sa nu ma intalnesc cu serpii si cu urzicile, sa imim fi intins izoprena si peste ea o patura si sa fi dormit la umbra unui mar. sau, mai in spate, la marginea padurii, la umbra unui fag. V. este minunata in perioada asta a anului, iar locul unde am stat era ferit deorice privire indiscreta de la marginea drumului. cand vezi gardul din lemn vechi de zeci de ani, drumul facut din bolovani acum vreo suta si ceva de ani poate, nu banuiesti ce minunatie se ascunde in spatele pomilor din lunca...

nu cunosc mai pe nimeni in V. in afara de rude, de cativa oameni de la primarie, domnisoara de onoare si... un vecin. lista e scurta, nu stiu daca va trebui vreodata sa ne integram cum se cuvine in aceasta comunitate si sa il stim pe cutarelu al lui cutarescu si asa mai departe. as sta mai degraba un pic mai retrasa, dar ... nu se stie niciodata.

reveneam la postul numarul unu (cand scriam ca mi-e dor de natura...) cu mintea . a trecut ceva vreme de cand l-am scris si ma gandesc ca, a ajunge la NATURA e de fapt in fiecare zi la indemana mea. ma astept la o revelatie, la un cine stie ce mare ritual de intalnire... si uit ca respir, ca am un parc langa mine si cat timp am doua picioare , doua maini, un cap lucid si coordonarea corpului, sunt in natura oricand.

postul asta parca nu are nici o noima. azi am fost in natura, in V., am intalnit oameni, am stat si am mirosit aerul curat si am inceput sa ma sufoc in clipa in care am coborat din masina, in Bucuresti.

Acest post nu va avea vreodata vreun titlu. as putea sa il si sterg, pana la urma. dar cred ca o sa il las, pentru ca V. si posibilitatea traiului acolo doua zile pe saptamana este destul de atractiva...
===

si cu siguranta faptul ca am petrecut acolo Solstitiul a insemnat ceva ...

Pinguinii, aceste pasari albe...

2008-06-20T12:08:00.005+03:00

Sa ma stric de ras, nu alta, privind ciudatele anacronisme ale lumii moderne din Romanica noastra draga.

Tronsonul terestru Muncii- Unirii, la tribunal. Lume multa dis de dimineata, furnicar. Se intra si se iese din cladire . In toata agitatia o domnisoara statea stinghera, in roba de magistrat sau de avocat (neagra) desfacuta, cu un teanc de dosare, in capul scarilor si cugeta, astepta, cauta, nu stim ce anume facea de fapt. Stim numai ca statea acolo. Semana cu un pinguin imperial pe o banchiza, scrutand orizontul . Si brusc mi-am dat seama cat suntem de stereotipizati si de anacronici. Si nu numai noi.

De ce doamne-iarta-ma trebuie sa se impopotaneze cu robele alea lungi si negre , mortuare, oamenii justitiei? asa isi fac treaba mai bine? asa sunt mai destepti? asa inspira mai multa autoritate?

Parerea mea pur subiectiva este ca arata grotesc, ca niste inchizitori, niste preoti care trimit o femeie epileptica pe rug. Inteleg hainele albe ale medicilor, din motive de curatenie si igiena... Oare hainele negre ale justitiei simbolizeaza fix non curatenia?

You gotta see this! (mai ales voi, fani House MD!!)

2008-06-20T10:23:00.005+03:00

Dragi Tovarasi si pretini,

NU am putut sa ma abtin. Daca sunteti fani House MD, o sa va placa pagina de mai jos: ce boli am invatat noi de la House M.D.?

http://housewiki.fox.com/page/House+Medical+Glossary

Nedeia

Nothing's Wrongatosis - florile se replantează, trăiască florile!

2008-06-20T09:27:00.004+03:00

In ultimele săptămâni am urmărit cu sufletul la gură 3 sezoane din House M.D. Un serial cu Hugh Laurie care nu este gustat de prea multă lume. Genul de mistere medicale rezolvate de o echipă din departamentul de diagnosticare al unui spital din state. Clasicele mistere şi intrigile şi problemele umane aferente lor. Plus un şef de departament dependent de medicamente, care se mai şi droga, care relaţiona prost, care era - pe scurt - "a jerk". În acest serial am învăţat care sunt simptomele unui atac (stroke), că sunt numai câteba boli de tip "autoimunes" şi pentru care tratamentul invariabil îl repreznită steroizii, că aproape niciodată pacienţii nu au Lupus (motiv pentru care House şi-a ascuns în cartea despre Lupus rezerva strategică de Vicodine), cum te prinzi dacă cineva intră în "liver failure" şi tot soiul de alte simptome şi nazdrăvănii. Un serial foarte bun. Am mai aflat că există o groază de boli care poartă numele unui autor, urmate de numele ştiinţific al bolii... precum şi cum se cheamă când nu suferi de nimic: "nothing's wrongasosis". Cititorii care ştiu engleză şi care au poate ceva experienţă în uitatul la acest gen de seriale poate vor râde. Sau poate nu.

Cert este că azi am trecut iar pe tronsonul Muncii-Unirii, unde alti vajnici lucrători ai ADP scoteau nişte flori galbene şi plantau unele portocalii. Sau numai plantau niste flori portocalii. Sau numai scoteau nişte flori portocalii. Din pămant sau din sacii de plastic transparent. Coasele disparuseră, iar în cercurile mărginite falnic de gresie se zărea ogorul proaspăt "arat", caféniu, pe care mierle si grauri căutau fericiţi râme sinucigaşe.

Ce vreau să zic de fapt este că totul merge româneşte mai departe. Nu ştim ce s-a întâmplat, cert este că acolo cineva munceşte (muncă dreaptă sau muncă în zadar, asta nu poci a spune), ceva se face, cineva se ocupă. Poate militarii, poate studenţii, cum zicea bancul. Şi mai mult decât asta, nu se întâmplă nimic.

Florile se replantează, stimaţi cititori, trăiască florile! Lucrurile merg şi aşa. Suntem doar ţara lui Nothing's Wrongatosis.....

Florile s-au cosit, traiasca florile!

2008-06-19T10:00:00.005+03:00

Dis de dimineata, aglomeratie relativ scazuta, dinspre Piata Muncii catre Piata Unirii. Stiti zona. O data cu faimosul Summit NATO , primaria orasului s-a chinuit sa amenajeze spatiile verzi dintre benzile de rulare... frumos, petunii, panselute, copacei, ce mai, ti-era drag dis de dimineata sa te uiti la frumusetea colorata, uitai de traficul infernal si de asteptatul la semafoare.

Astazi de dimineata insa m-a frapat inca un mic detaliu. Oameni cu coase. Nu, fara parpalac negru, gluga, oameni probabil ai ADP-ului sau cine se ocupa, cu saci de plastic plini de flori taiate (se vedeau culorile), coseau linistiti rondurile de panselute. E drept ca e mai usor decat sa le plivesti (urmatorul rond, care scapase de coasele vigilente, era semi-inecat de ierburi, dar florile se tineau inca bine, inflorite, bobocei, tot ce le trebuie pentru a fi numite flori frumoase). Asa ca vajnica primarie, cu avant muncitoresc nemaipomenit, a dat, probabil, ordin sa se schimbe florile. Poate nu s-a luat inca un comision pe afacerea cu florile in acest mandat, nu?

Din pacate nu am poze. pana sa ma dezmeticesc si sa fotografiez nebunia s-a facut semaforul dn rosu verde.

Dava aveti voi pozele cu pricina, nu ezitati :(

Doamne, in ce tarisoara suntem....

Teardrop

2008-06-17T10:51:00.001+03:00

Un cantec excelent.

Enjoy.

WATER CRYSTALS & Masaru Emoto

2008-06-15T14:32:00.001+03:00

Mozart Symphony

Water…

The Earth is largely made up of it.
As are we…

And yet about it we know significantly little.

Until the groundbreaking work of a pioneer Japanese researcher whose astonishing discovery about water, documented photographically, changed most of what we didn't know…and led to a new consciousness of Earth's most precious resource.

Dr. Masaru Emoto was born in Japan and is a graduate of the Yokohama Municipal University and the Open International University as a Doctor of Alternative Medicine. His photographs were first featured in his self-published books Messages from Water 1 and 2. The Hidden Messages in Water was first published in Japan, with over 400,000 copies sold internationally.

You Make Me Sick
What has put Dr. Emoto at the forefront of the study of water is his proof that thoughts and feelings affect physical reality. By producing different focused intentions through written and spoken words and music and literally presenting it to the same water samples, the water appears to "change its expression".

Love and Gratitude
Essentially, Dr. Emoto captured water's 'expressions.' He developed a technique using a very powerful microscope in a very cold room along with high-speed photography, to photograph newly formed crystals of frozen water samples. Not all water samples crystallize however. Water samples from extremely polluted rivers directly seem to express the 'state' the water is in.

Dr. Masaru Emoto
Dr. Masaru Emoto discovered that crystals formed in frozen water reveal changes when specific, concentrated thoughts are directed toward them. He found that water from clear springs and water that has been exposed to loving words shows brilliant, complex, and colorful snowflake patterns. In contrast, polluted water, or water exposed to negative thoughts, forms incomplete, asymmetrical patterns with dull colors.

The implications of this research create a new awareness of how we can positively impact the earth and our personal health. The success of his books outside Japan has been remarkable. Dr. Emoto has been called to lecture around the world as a result and has conducted live experiments both in Japan and Europe as well as in the US to show how indeed our thoughts, attitudes, and emotions as humans deeply impact the environment.

Heavy Metal Music
Dr. Emotos newest book, The Hidden Messages in Water, further explores his revolutionary research. Since humans and the earth are composed mostly of water, his message is one of personal health, global environmental renewal, and a practical plan for peace that starts with each one of us. The implications of this research create a new awareness of how we can positively impact the earth and our personal health. Available from your favorite bookseller or from Beyond Words Publishing www.beyondword.com or telephone 503-531-8700 (ISBN: 1-58270-114-8, $16.95, 192 pages (64 color) soft cover.)

Book Cover
Dr. Emoto’s web site

"Half of the earth is water; our body is three-quarters water. Water represents the interface between the 4th dimension in which we live and the 5th dimensional sphere of our soul. Many studies have shown subtle effects of healers upon hydrogen bonding and infrared absorption of water. None of these scientific studies can compare with the beauty and clear messages shown by Dr. Emoto's elegant work. The impact of thought and beauty has never before been demonstrated so well."

C. Norman Shealy, M.D., Ph.D.
Founding President, American Holistic Medical Association
President. Holos University Graduate Seminary
Author of 295 publications, including Sacred Healing

"The Hidden Messages in Water is magnificent. Through his genius photography and superb scientific skill, Dr. Masaru Emoto has created a book that is truly a mystical treasure. His contribution to research in spiritual consciousness is positively masterful."

- Caroline M. Myss, author of Sacred Contracts and Anatomy of the Spirit

"As with Galileo, Newton, and Einstein, Dr. Emoto¹s clear vision helps us see ourselves and our universe differently. Science and spirit unite, resulting in a profound and undeniable quantum leap in how we view our world, and how we can reclaim our health and create peace."

- Marcus Laux, ND, Editor, Naturally Well Today

Cele 4 legaminte

2008-06-14T23:13:00.000+03:00

"Fiti impecabili in tot ceea ce spuneti!"

Nu rostiti decat adevarul. Nu afirmati decat ceea ce ganditi cu adevarat. Nu folositi cuvintele pentru a jigni sau pentru a barfi, lucru valabil inclusiv pentru voi. Aplicati puterea cuvantului in sensul adevarului si al iubirii.

"Nu luati nimic personal!"

Nimic din ceea ce fac altii nu are vreo legatura cu voi. Tot ce afirma si tot ce fac ei este proiectia propriei lor realitati, a propriului lor vis. Daca deveniti imuni la opiniile si la actiunile celor din jur, nu veti mai fi victimele unei suferinte inutile.

"Nu faceti presupuneri inutile!"

Cautati in voi curajul de a pune intrebari si de a exprima ceea ce doriti cu adevarat. Comunicati cu cei din jur cat mai clar cu putinta, evitand astfel neintelegerile, tristetea si dramele inutile. Acest legamant este suficient pentru a va transforma radical viata.

"Faceti intotdeauna tot ce va sta in putere!"

Nu uitati insa ca eficienta noastra maxima se schimba de la o clipa la alta, la fel cum starea organismului difera atunci cand acesta este sanatos de momentul cand este bolnav. Indiferent de circumstante, faceti tot ce va sta in puteri. Veti evita astfel autojudecarea, criticile si regretele inutile.

6, ursul!!!!

2008-06-07T23:35:00.003+03:00

Azi a innebunit toata tara (si prin tara inteleg realitatea teve, desi bine ii spun cei de la cronica "irealitatea"). Ursii, doamnelor si domnilor, EXISTA SI MANANCA!!! Incredibil, mai apar si pe strazile oraselor si satelor create de mana omului atotputernic pe marginea muntelui. incredibila nerusinare, incredibila!!!! Sunt 6000 de exemplare in timp ce findul forestier sau cum s-o numi, nu poate adaposti .. fara conflicte (subliniez fara conflicte) numai 4000 de ursi!!! Suntem sub asediu, aceste animale de plus ne invadeaza pe toate partile, omul este in pericol!! Cum, dom'ne, sa te trezesti cu animala (femela de urs) cu plozii (doi sau poate 3 pui de urs de sexe nedeterminate) la etajul 3 al blocului de la poalele padurii?? asa ceva nu se face, ar trebui sa ii invatam minte.

Ma cruceam deci ascultand niste im*ecili cum debitau la teve despre cum se cheltuie banul public pe prinderea ursului din padure, si despre tomberoanele inteligente care nu au cum, ma-ntelegi, sa atraga ursii, decat daca oamenii, cu stiinta lor, vor fi stricat zavorul. Aflu, doamnelor si domnilor, ca ursul este un animal oportunist si ca lucreaza in echipa pentru a-si procura hrana!!! Si ca are stapan UE, mai nou, dupa semnarea tratatului (e-te-te ce chestie!!!). Nu mai stiu care domn respectabil spunea ca omul e oarecum de vina, pentru ca ii da de mancare, il streseaza cu blitzul , il cheama acolo, dar , de fapt , lui nu ii place sa se ajunga la situatii in care "oameni, copii, parinti, bunici" (de parca ar fi diferite tipuri de oameni) sa fie sfasiati... si totul parca se invartea in jurul ursului care , cu urechile alea de plus, cu infatisarea lui blanda, a devenit brusc inamicul public numarul 1.....

Si uite asa cream stiri acolo unde nu sunt de fapt stiri. Cum obisnuia sa imi spuna o persoana apropriata: "un caine NU a muscat un om!!!"...
Ursii au colindat padurile de cand se stiu ei si de cand ne stim noi, e ceva cunoscut. Le-am invadat mediul, l-am imputinat sursele de hrana, i-am inrobit si i-am pus sa joace.... si acum ne miram de urmari. de parca nu noi am fi, pana la urma, cei care am generat aceste probleme. karmic macar.

Azi sunt la Sinaia, la o vila, si acum doua zile m-am intalnit si eu cu ursii la 5 dimineata. intalnit e impropriu spus, cainii au inceput sa latre diferit si m-am trezit din cauza mioriticului de la parter. foarte sonor. am dat de o ursoaica (am admirat-o de la etajul 1, de unde eram), impreuna cu doi pui, unul cu un guler foarte simpatic. cer facea ursoaica? pastea. foarte pasnica, rodea petece de iarba, nederanjata de noi doi, cei care ii faceam poze de la etaj, marturisesc ca nu as fi coborat in ruptul capului sa o mangai, i-am respectat intimitatea de la distanta. era o mama cu doi plusati mici si simpatici. o ursoaica care ar fi atacat pe oricine ar fi parut o amenintare la adresa puilor. si noi o judecam pentru asta. sa vad eu femeia care nu ar face la fel daca o alta fiinta i-ar ataca puiul.

a stat cam 30 de minute langa gard. era asa de agresiva incat cainele. un superb ciobanesc miorotic de 4 ani, la un moment dat s-a plictisit de latrat si s-a culcat. ursoaica a continuat sa pasca linistita.

a plecat luand directia orasului, iar peste cateva ore muncitorii soferi pe camioane claxonau amuzati , zorind-o sa traverseze si sa mearga inapoi in munte. cu tot cu cei doi pui.

ursoaica asta a mai vizitat si un restaurant, si vila in care stau de cateva ori. toata lumea vorbea despre ea cu drag, cu mandrie aproape. nu ca istericii aia din mass media, care nu mai stiu cu ce sa isi umple prime time-urile. dincolo de toate porcariile astea, in tara asta inca mai exista ursi care se imperechiaza, 6000, in padurile care inca mai exista. sa ne bucuram de ei, de existenta lor. Ocazional ne intalnim si ocazional mor oameni sau ursi in aceasta intalnire. regretabil se mai intampla. sunt fapte de viata si nu ar mai trebui sa ne miram. secolul 21 nu inseamna, totusi, eliminarea tuturor adversarilor omului. nu?

e primavara, primavara, o splendoare..

2008-02-27T09:12:00.001+02:00

m-am saturat de valentini, intai martie, opt martie si alte festivaluri ale comertului.

vreau o primavara fara tarabe, una in care sa ma pot plimba la romana sau universitate fara sa mai vad bijuterii, ursuleti, inimioare, cristale, brose si alte porcarii.

vreau sa merg in parcuri curate si sa ma uit cum pocnesc mugurii in frunze mici si moi si verde pal.

vreau sa fug din cladirea de otel a unui birou la o margine de oras si sa ies in soare, sa imi amintesc ca am doua picioare facute pentru mers si nu pentru stat unul normal, unul sub fund, pe un scaun care se roteste, doua maini facute pentru mangaiere si nu pentru a sta cu coatele pe birou, miscand agil din degete pe niste taste negre, doi ochi care ar trebui sa priveasca in zare si nu la 40 de centimetri in fata, priponiti intr-un ecran plat luminos.

vreau sa mananc covrigi in parc, sa ma uit cum se cearta vrabiile, cum se plimba bunicutele si cum copiii alearga jucand cine stie ce jocuri (nu mai sper ca mai exista "fata!", "frunza", "elasticul", "castel", "leapsa pe ouate" sau "leapsa pe canale", "verde stop!", "de-a mama si de-a tata", "coarda"...)

vreau ca, in loc de o cafea corporatista, sa beau dimineata pe terasa casei mele (da, am uitat sa spun ca vreau o casa cu gradina si verdeata nu o cutie de chibrituri intr-un teanc vertical de cutii de chibrituri) un ceai de la "carturesti" si sa ma uit cu multumire cum semnul de carte se muta pe volumul 2 al "pendulului lui Foucault".

vreau sa dorm la pranz fara sa imi fie teama ca nu o sa mai dorm noaptea si ca a doua zi iar trebuie sa ies din casa la 7 AM.

vreau sa merg imbracata in haine subtiri pe strazile vechi ale Bucurestiului, sa nu mai simt praful magistralelor, sa ma scufund ca intr-o poveste pe alei batute in piatra cubica, sa ma latre cainii din fiecare curte si sa ma chinui sa ating o pisica stand sfidatoare pe un stalp de gard.

si trebuie sa ma intorc la munca silnica cea de toate zilele.

cand am pierdut contactul cu realitatea? cand a venit primavara de fapt?

România nu merge pe jos

2007-10-01T09:16:00.000+03:00

Nu mergem pe jos, oameni buni . Ne suim fundurile mari in maşini luxoase, in maşini străine, în dacii mai vechi sau mai noi, în metrouri, în autobuze. România nu mai merge pe jos.

Citeam cândva despre un bătrîn care a rupt câteva perechi de opinici pentru a merge la Roma pe jos. Românul de azi nu se mai duce pe jos decât să îşi ia ţigări sau bere sau seminţe de la toneta din colţ. Prea rar în parc, din când în la grădiniţă. Ah, să nu uit de pensionarii care ies la plimbare să mai vada lunina plăcută a toamnei, sătui de atîta lumină artificială, grijă legată de medicamente...

Dar ce tot spun??? sunt o ipocrită: nici eu nu mai merg pe jos. Îmi sui dimineaţă fundul în maşină, cobor la universitate şi iau metroul. Mai merg pe jos până la Mega Image, până în parc...

Mă doare spatele, mă dor picioarele, m-am dezobisnuit să merg. când mai ies (rar) să alerg în parcul de lângă mine , simt că parcă sco la iveală ceva ce s-a stins în întreaga omenire. Primordialitatea pasului pe jos, a contactului cu pământul...

Nu mai mergem pe munte, mergem la grătare. Nu mai mergem la mare săjucăm volei sau să înnotăm, mergem să facem plajă şi să stăm în cluburi. Şi nu mă refer la minoritatea de oameni care nu au uitat că viaţa nu s-a născut motorizată. mă refer la poporul ăsta, care a uitat să trăiască. care a uitat de valori şi îşi cauta speranţa în starlete porno de reviste bărbăteşti, în bătăuşi fotbalişi care nu în în stare sa lege două cuvinte, în televiziunea care îndobitoceşte.

Mă refer la România care a uitat şi să mai meargă pe jos. România care se târăşte.